Astazi sarbatorim Ziua Mondiala a Libertatii Presei, zi proclamata de ONU in 1993, avand ca motivatie importanta exprimarii libere a mass-media. Astazi, teoretic, omagiem si miile de jurnalisti cazuti la datorie pe altarul exprimarii libere a a cuvantului scris, audio si tv. Au fost mii de confrati care au cazut la datorie, fie pe fronuri militate, fie in alte imprejurari, in timp ce incercau sa isi faca meseria cu onestitate si profesionalism. Asa cum s-a intamplat si cu colegii nostri, colegii mei de trust Antrena 1 si 3, reporterul Elena Popescu si cameramanul Ionut Barbu, care au sfarsit tragic in ziua de 24 mai 2004, la locul exploziei camionului incarcat cu azotat de amoniu, in dreptul comunei Mihailesti-Buzau. In urma lor a ramas doar lacrimi si durere, dar si familii indurerate. Asemenea lor, un alt coleg de breasla, Mile Carpenisan, cu care m-am cunoscut in primii ani ai „libertatii presei”, eu fiind redactor si producator in Tele 7abc, el reporter de razboi in trustul Antena 1 si 3, a decedat suspect in urma contactarii unei infectii in Irak unde a fost ca reporter de razboi si care, dupa revenirea in tara, s-a simtit rau si a decedat in spitalul judetean din Timisoara. La 34 ani, Mile a incetat din viata in 2010, pe un pat de spital din Timisoara, lasand in urma o familie frumoasa cu care se mandrea.
Cele trei exemplele nu sunt singulare. Din pacate, asemenea lor, si alti colegi au sfarsit tragic pe campul de lupta al „presei libere”.
Din pacate, romanii, scurti la minte, ne vad in marea lor majoritate, niste paria, niste non-valori, pentru ca nu le reprezentam slabiciunile lor politice. Conform proverbului „cine nu este cu mine, este impotriva mea”, acest popor a ajuns in ura lui viscerala si pe fondul caracteristicii emotionale care caracterizeaza acest popor, sa ne imparta in „buni si rai”.
Semn ca Tutea avea dreptatate despre caracteristica natiei romane si memoria sa scurta! No comment!
De Ziua Mondială a Libertății Presei, memoria colectivă a românilor este scurta!
- Reclamă -
