,,Într-un hrisov domnesc editat la București și datat la 6 iulie 1600, Mihai Viteazul este intitulat „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”, prin această titulatură confirmându-se și documentar, prima unire politică a celor trei ţări româneşti din anul 1600, unire înfăptuită de marele voievod Mihai Viteazul.
De „facto”, unirea celor trei ţări române era înfăptuită încă din luna mai a anului 1600, după ce Mihai l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, cel care era devotat polonezilor și care favorizase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianţă.
După realizarea Unirii, Mihai ia o serie de măsuri și anume, adoptă aceeaşi stemă pentru toate teritoriile românești, construieşte biserica ortodoxă la Alba Iulia și numeşte ca mitropolit al Transilvaniei pe starețul Ioan de la Prislop. De asemenea, acordă anumite înlesniri preoţilor şi iobagilor români din Transilvania, face însemnate comenzi de armament în străinătate pentru modernizarea oștirii și restructurează instituţiile tradiţionale în consens cu obiectivele politice şi cerinţele militare ale epocii.
În fruntea țării, Mihai a pus oameni de nădejde, potriviţi locului şi momentului, dar a ştiut să-şi apropie masele largi populare, fără al căror aport nu şi-ar fi putut atinge obiectivul major, acela de a uni cele trei țări române.
Și chiar dacă nu a reuşit pentru mult timp să consolideze unirea, chiar dacă lucrarea sa politică s-a destrămat destul de repede datorită intereselor meschine ale marilor puteri, faptele marelui voievod au rămas adânc întipărite în istoria poporului român, ca simbol al luptei sale pentru unitate şi libertate națională.” (prof. Viorel Guțu – ,,6 iulie, ora de istorie”)
🇷🇴🙏🇷🇴🙏🇷🇴🙏🇷🇴🙏🇷🇴🙏🇷🇴
Reamintesc faptul că, la chemarea și invitația duhovnicească, făcută an de an de către Protosinghel TEOCTIST MOLDOVANU – Starețul Mănăstirii Plăviceni, din județul Teleorman, cu mic, cu mare, îmbrăcați în straie de sărbătoare…, români din toate colțurile țării au fost prezenți în ultimii ani, în data de 9 AUGUST, la festivitatea de comemorare a marelui voievod Mihai Viteazul, Întâiul întregitor de neam și țară (ajunsă la cea de-a șaisprezecea festivitate, care s-a desfășurat anual, începând cu anul 2012).🇷🇴 Toți cei care au participat an de an, (o mare parte revenind cu plăcere), dar în special cei veniți pentru prima dată, au apreciat, la unison, strădania gazdelor pentru reușita acestei manifestări, felicitându-l pe starețul mănăstirii pentru abnegația, dăruirea și eforturile depuse în păstrarea și promovarea tradiției acestui loc și lăcaș de cult, încărcat de istorie și legende (și care din păcate, este foarte puțin cunoscut de către români și chiar teleormăneni, foarte puțin mediatizat și care, de-alungul anilor a primit foarte puțin sprijin sau… deloc, din partea unor autorități județene sau naționale, în domeniu, amintind aici BOR – prin Episcopia Alexandriei și Teleormanului, sau Ministerul Culturii…).
÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷
MIHAI VITEAZUL a fost decapitat pe 9 august 1601, în tabăra situată la trei kilometri Sud de Turda, de către subordonații bastardului general italian Gheorghe Basta, la comanda împăratului neamț, Rudolf al II-lea.
Capul său, a fost luat de un căpitan al domnitorului, adus în Muntenia și înmormântat de către Radu Buzescu, la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Țării Românești.
Trupul său, a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde din nefericire, a fost batjocorit cu cruzime și de oameni și de câini, după care a fost îngropat, se pare, de câțiva călugări sârbi.
Ulterior, trupul său a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp, dar osemintele Voievodului au dispărut și de acolo, înainte de desființarea Mitropoliei Ardealului și transformarea lăcașului în biserică catolică (1701).
În vara anului 2010, trupul (osemintele din care lipsesc claviculele și coastele) a fost descoperit, în mod miraculos, la 5-6 metri de biserica din incinta Mănăstirii Plăviceni, situată în comuna Plopii-Slăvitești, județul Teleorman ( cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul – o ,,importantă vatră de spiritualitate”, un loc și lăcaș sfânt, încărcat de istorie și legende…).
Toată povestea acestei întâmplări, precum și o incursiune în istoricul mănăstirii, sunt descrise într-un mod special, de către preotul stareț Teoctist – Cezărel Moldovanu, în lucrarea ,,Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate”.
Dar jertfa domnitorului Mihai Viteazul nu a fost în zadar, ci stă și azi la temelia împlinirii visului nostru național de unire. Toate faptele, și nu numai ele, au constituit argumentele pe care s-a fundamentat adoptarea legii nr. 327/2020, prin care – Mihai Viteazul, domn al Țării Românești și al Moldovei, Principe al Transilvaniei – a fost declarat Erou și Martir al națiunii române. Această lege, reprezintă gestul nostru, al românilor, de recunoștință și prețuire veșnică față de acest Erou-Martir, al poporului român, care a ridicat steagul independenței, a luptat și s-a jertfit pentru gloria neamului.
=================================
REMEMBER – Mihai Viteazul și Teleormanul:
În Comuna Plopii Slăvitești, județul Teleorman se află MĂNĂSTIREA PLĂVICENI, (cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul), o ,,importantă vatră de spiritualitate”, un loc și lăcaș sfânt, încărcat de istorie și legende…, ,,păstorit” de către părintele stareț TEOCTIST MOLDOVANU.
Acesta, întâmpină pe toți vizitatorii cu har, smerenie și căldură duhovnicească, prezentându-le o adevărată lecție de cultură și istorie națională, privind personalitatea, vitejia și demnitatea Voievodului MIHAI VITEAZUL – Primul Întregitor al României.
Toți cei care au poposit, în ultimii ani, în acest loc încărcat de istorie, au avut privilegiul de a descoperi unicitatea acestui minunat Monument arhitectonic din Țara Românească, a epocii lui Matei Basarab, edificiu care, după aproape 500 de ani de existență fascinează prin frumusețea pe care și-a păstrat-o nealterată de vitregia vremurilor, uimind pe oricine o privește…
În prezent, aici este o Mănăstire de călugări cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail ( unică, se pare, la nivel național, purtând denumirea unui singur arhanghel…), situată alături de vestigiile vechii biserici, monument de patrimoniu aflat în reconstrucție, a cărei restaurare a început prin strădania și cu efortul neobosit al starețului Teoctist Moldovanu.
Ridicată de Doamna Stanca, soția domnitorului Mihai Viteazul (care, urmărită de turci, s-a ascuns într-un alun să își scape viața de urmăritorii turci), biserica de la Plăviceni a fost și locul tainic în care se spune ca că ar fi fost ascunse rămășițele pământești ale soțului său – domnitorul Mihai Viteazul, reprezentând pentru a doua oară un loc tainic de scăpare rânduit de Dumnezeu.
Mai târziu, pe același loc, marele Vornic Dragomir de Plăviceni a ridicat această mănăstire în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649.
Se cuvine, ca permanent să cinstim memoria Marelui nostru Domnitor – Mihai Viteazul, având datoria sacră de a ne aduce aminte de un moment de glorie și luptă îndărjită a românilor pentru libertate și unitate națională.
Este de apreciat, ambiția și stăruința acestui stareț monah, care alături de câțiva călugări, se ambiționează să îngrijească acest lăcaș de cult și istoric, precum și preocuparea de a continua restaurarea și construirea altor edificii monahale, pe acest loc încărcat de istorie.
Astfel, anul 2020, o nouă bisericuță a fost terminată și sfințită, așteptând enoriașii din zonă la slujbele oficiate, periodic, de către părintele stareț Teoctist Moldovanu.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE, PE EROUL-MARTIR MIHAI VITEAZUL!
- În semn de profund respect și omagiu, în prezent, FILIALA JUDEȚEANĂ TELEORMAN a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere ( ANCMRR) din Ministerul Afacerilor Interne, îi poartă cu mândrie și onoare, denumirea onorifică de :
Filiala Județeană ,,MIHAI VITEAZUL” Teleorman.
,,Patrie, Onoare, Demnitate”!
,,Constantia et Vigilentia”!
Purtător de cuvânt,
Col.(r.) Orodel Emilian
6 iulie 2026
