Mesajul meu se adresează (cu condescendență și profund respect) domnului Maior în retragere Marin V. OANCEA din localitatea Merenii de Jos, singurul veteran de război din județul Teleorman, supraviețuitor din cel de-al Doilea Război Mondial, cel care astăzi 11 octombrie 2026 împlinește venerabila vârstă de… 103 ANI.🙏👮♀️🇷🇴
Conform tradiției (în lunile aprilie – cu prilejul sărbătoririi Zilei Veteranilor de Război și în această zi de octombrie), în ultimii ani – o delegație a reprezentanților Armatei din județul Teleorman (Comandantul Centrului Militar Județean Teleorman, domnul Locotenent-colonel Cristian MIHAI, însoțit de către responsabilul cu problematica veteranilor de război), avându-i alături pe președinții filialelor județene ai veteranilor de război și ai rezerviștilor militari teleormăneni uniți (ANCMRR din MApN și din MAI), dar și reprezentanți ai Prefecturii Teleorman – ne-am deplasat la domiciliul dumnealui, pentru a-l felicita pentru împlinirea unei venerabile vârste și de a-i adresa urări de sănătate, înmânându-i de fiecare dată câte o diplomă aniversară și plachete, din partea acestor entități dar și din partea ministrului Apărării Naționale.
De fiecare dată, când am avut disponibilitate, am participat și eu, cu plăcere și onoare în calitate de jurnalist acreditat (la Instituția Prefectului Județului Teleorman și la Centrul Militar Județean Teleorman) și totdeauna, cu toții, am fost întâmpinați și primiți cu multă bucurie și căldură de către familia venerabilului veteran, respectiv de către fiica – Maria, nepoții – Iliuță și soția Angela, strănepotul Gabriel și soția Dorina, precum și stră-strănepoata, micuța Evelina-Nicoleta (de trei anișori și trei luni).
Ca deobicei, distinsul și venerabilul Veteran era, de fiecare dată încântat și se bucura enorm pentru aceste vizite, fiind foarte fericit pentru surpriza făcută și pentru faptul că ,,nu a fost uitat și că încă se mai gândește cineva și la el…”.
Conform tradiției și promisiunilor făcute (pe 11 octombrie 2025, când l-am aniversat la împlinirea vârstei de 102 ani, dar și pe 28 aprilie 2026 de Ziua Veteranilor de Război) dar și la invitația familiei, astăzi urma să-i fim dinnou alături, să-l îmbrățișăm și să îi urăm la mulți ani…
Din păcate, familia ne-a anunțat cu regret că starea dumnealui de sănătate este precară, motiv pentru care s-a anulat deplasarea delegației.
Cu toții, îi transmitem însănătoșire grabnică și la mulți și binecuvântați ani (urmând ca să îi înmânăm ulterior diplomele aniversare).
Din partea celor două filiale județene ale ANCMRR (,,General David Praporgescu” a MApN și ,,Mihai Viteazul” a MAI) îi vom trimite o Diplomă Aniversară semnată de cei doi președinți – Lt.col.rtg. Ioan Brîncoveanu și Col.rtg. Liviu-Sorinel Sandu (precum și o altă diplomă aniversară semnată de către președintele Fil.Jud. Teleorman a ANVR – Cdor. rtg. Marin Ștefan).
Și cu acest prilej, în semn de respect, apreciere și recunoștință, despre distinsul venerabil veteran de război teleormănean, sărbătorit astăzi (în urma modestei mele ,,investigații” jurnalistice) pot relata următoarele:
De felul său ,,moșul nostru drag”(cum îl alintă strănepotul său Gabriel), nu prea povestea despre faptele de eroism din luptele la care a participat, dar unii consăteni în vârstă, mai tineri decât dumnealui (cărora, în tinerețea sa, le mai povestea uneori) ori membrii familiei, cu care am discutat, își amintesc că pomenea uneori de greutățile prin care a trecut și ororile și atrocitățile războiului, scoțând în evidență eroismul de care au dat dovadă românii, în luptele duse cu rușii care ,,foarte mulți, beți și mânați de la spate, veneau mereu puhoi peste noi…”. A participat cu regimentul său pe front, în Basarabia, în luptele de la Țiganca, apoi în orașul Odessa, ajungând până la Cotul Donului. Le povestea că …,,apoi, împreună cu Armata 6 germană am intrat în Stalingrad, unde mai erau puține clădiri necucerite. Nu aveam echipament de iarnă pe noi, iar afară era un ger năpraznic, temperaturile cred că erau spre minus 30-40 de grade, nu mai aveam de mâncare, deoarece caii și celelalte animale le mâncasem demult, nu mai era nici benzină ori motorină, eram fără muniție și vai de mama noastră, cu păduchi pe noi, mulți se îmbolnăviseră de tifos și dizenterie… am fost încercuiți de către ruși, care erau bine echipați și înarmați (dar le era mare frică de noi la lupta corp la corp, ne luaseră frica…) și credem că, a fost un adevărat miracol pentru noi, că în acele condiții, faptul că am putut rezista aproape două luni de zile…”
Dumnealui este un om credincios, care i-a mulțumit toată viața bunului Dumnezeu pentru că s-a întors sănătos acasă, de pe front (nu același lucru ori noroc l-a avut fratele său, Florea care, a murit pe front, chiar în primele zile, la vârsta de 18 ani, alături de mai mulți tineri din satul său).
Venerabilul nostru veteran, nea Marin, provine dintr-o familie cu cinci copii (două fete și trei băieți ) din care doar dumnealui mai trăiește. A fost căsătorit (în prezent văduv) și are : copii (o fată-Maria, de 76 de ani ), doi nepoți ( Ionica de 51 de ani, căsătorită și pe Iliuță, de 53 de ani căsătorit cu Angela, de 56 de ani ), patru strănepoți (dintre care, Gabriel, de 30 de ani, împreună cu soția Dorina, locuiesc împreună și aceștia au mare grijă de…străbunicul) precum și o … stră-strănepoată, fiica lui Gabriel (micuța Evelina-Nicoleta) în vârstă de trei anișori și trei luni (care este deja… faimoasă, prin postările părinților pe TikTok, preluate de unele televiziuni centrale, când aceasta, acum doi ani, la vârsta de un anișor și opt luni, îmbrăcată în costum național, mână o turmă de mioare, pe ulițele satului…🙏👌❤️).
În tinerețe, nea Marin a făcut ,,de toate, pentru gospodărie și familie“. A muncit la CAP, a îngrijit animalele gospodăriei, a fost paznic, cioban ori căruțaș, a construit și reparat diverse utilaje agricole ori biciclete, a ajutat mai mulți oameni din sat la diferite munci ori evenimente (de notorietate – și lucrul cu care se mândrește și povestește diverse întâmplări – este prietenia cu pădurarul satului, renumitul domn Trandafir).
Acasă, în dormitor, pe etajeră păstrează la loc de cinste, plachetele, insignele, medaliile și diplomele oferite, de-a lungul anilor de către oficialități, în calitate de veteran de război (la care se vor adăuga și diplomele aniversare, primite astăzi).
În viziunea și opinia mea, cam în următoarea descriere, se înscrie (care se aseamănă, izbitor) și întoarcerea de pe front, acum peste 80 de ani, a venerabilului nostru veteran, domnul Sublocotenent în retragere Marin V. Oancea:
,, (…) Dar totul are un sfârșit… Și războiul! Bucuria, teama și emoția i-au cuprins pe săteni. Atunci au aflat ei prețul așteptării. Cei mari își așteptau soțul, fiul sau fratele, cei mici – tatăl. După o vreme au început să se întoarcă unul câte unul…. Știam că s-a întors Mitică al lui Ion sau al Mariei, după hohotele de plâns – de bucurie – ale femeilor care se auzeau din casă. Vecinii răsuflau ușurați că nu erau bocete. Si apoi poștașul aducea veștile proaste ziua, nu noaptea. Demobilizații veneau parcă din infern, slabi, murdari, netunși, nerași, înfricoșați. După ce se îmbăiau, se primeneau, mâncau pe săturate, stăteau de vorbă cu cei dragi, întrebau de unii, de alții, apoi frânți de oboseală, dormeau până a doua zi la amiază. Ieșeau în ogradă, aruncau o privire în grajd, deși știau că nu mai au nici cai și nici vite… Dădeau ocolul casei ce se cerea reparată, intrau în grădina părăginită, după care pășeau pe uliță. Vecinele îi pândeau de după perdele, copiii de după gard. Aveau un mers furișat, se uitau speriați în urmă, pentru că liniștea li se părea nefirească. Nu le venea să creadă că nu mai este nimeni care să le dea ordine, căruia să-i ceară voie sau să-i dea socoteală. Uitaseră sau se temeau să se bucure. Se simțeau parcă vinovați că s-au întors cu bine, iar vecinul e fără un picior, sau nu a venit deloc… Nu mergeau mult singuri pe uliță, că erau înconjurați de vecine, neamuri, copii zgomotoși, care îi întrebau dacă pe acolo pe unde au fost nu i-au întâlnit și pe ai lor… Toți voiau să afle când vor veni și ceilalți…(…)” 🙏😥
= Fragment din volumul ,,Amintiri din tranșee”, al autorilor teleormăneni Gheorghe Olteanu și Gheorghe Pietreanu =
Urmare a participării la război și pentru întreaga sa activitate, veteranul de război Marin V. Oancea a fost înaintat în grad, succesiv până la la gradul de Maior în retragere, prin Ordine ale miniștrilor Apărării Naționale. Dumnealui a fost decorat cu: Medalia ,,Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” (pentru serviciile militare aduse statului român) și cu ,,Emblema de Onoare a Armatei României (în semn de înaltă cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).
Deasemenea, Asociația Națională a Veteranilor de Război (prin regretatul Președinte teleormănean, domnul General de armată Marin DRAGNEA) i-a acordat o ,,Diplomă de Onoare”, o ,,Diplomă de Excelență” precum și Distincția ,,Membru de Onoare al Asociației Naționale a Veteranilor de Război”.
Cinste, onoare, recunoștință și respect – veșnice, pentru venerabilii veterani de război.
Datorită lor, astăzi, noi dăinuim pe aceste meleaguri!
LA MULȚI ANI, BRAVULE VETERAN ! 🙏❤️🎂
ȘI ÎNSĂNĂTOȘIRE GRABNICĂ!🙏
Patrie, Onoare, Demnitate !🇷🇴
Colonel în rezervă (de Jandarmi) Emilian ORODEL
11 octombrie 2026
