Seva sau otrava oricărei generații este educația. În funcție de cum se face, ea ridică sau scufundă copiii. Într-o țară în care educația a fost până și cașcaval electoral de prins voturi, copiii și părinții se zbat în lanțurile școlii on-line fără prea multe șanse de a înainta spre bine. De la clasele primare până la universitate se ridică aceeași și aceeași problemă: educația on-line nu educă! Trâmbițată cocoșește de politicieni și servanții lor din presă, educația on-line generalizată pentru motive aparent justificate, produce rebuturi în valuri. Copiii asezați în fața ecranelor asistă deconectați și detașați la cursuri ținute de către învațători și profesori nespecializați în ale educației la distanță. Structura lecțiilor este cea de la orele de curs normale dar se potrivesc situației precum nuca în perete. Puțini dascăli știu cum să își organizeze o lecție on-line în așa fel încât aceasta să și „prindă” elevul și să reușească performața de a transfera cunoștințe de la profesor la elev în mod real. Construcția unei astfel de ore este cu totul aparte și are legi comune cu cele folostite în crearea emisiunilor tv. Durata lor ar trebui să fie cu totul alta decât în mediul normal. Asta deorece este deteminat științific faptul ca un elev nu se poate concentra, în on-line, așa cum și cât o face în clasă. Aș putea continua cu multe alte explicații dar nu o fac pentru că și dumneavoastră cred că simțiți, chiar și fără argumente solide, că ceva nu este în regulă cu acestă educație on-line. Cu toate acestea, România este campioană la utilizarea sistemului. În vreme ce multe alte țări au ținut școlile deschise, la noi măciuca digitală a căzut pe creștetul bieților copii și părinți de la prima adiere. Rezultatul îl văd toți cei care au copiii în sistemul de învațământ: prost, foarte prost. Dacă părintele nu își rupe din timp pentru a păzi pur și simplu copilul în timpul orelor, dacă nu îl asistă, dacă nu îl verifică, totul se duce la vale. Și nu toți părintii pot face asta. Ba chiar puțini. Iar rezultatul va veni peste câțiva ani, va deconta tragic această joacă iresponsabilă cu destinele a milioane de copii, viitorul popor român de peste o vreme, când noi nici nu vom mai fi. Și atunci cei mai mulți nu vor mai înțelege de ce, de unde, de când se trage nenorocirea. Și vor emite ,savant, tot felul de păreri, vor fi dezbateri, interogări, o întreagă perdea de fum care va drapa tragedia pe care o traim acum și de care istoria poporului nostru nu ne va despărți niciodată. Pentru că e vina noastră. Pentru că tăcem.
Irina HAIDEȚ
