Ne amintim azi, după 43 de ani de la marea trecere în veșnicie, de celebrul scriitor român, Marin Preda. Pentru noi, teleormănenii, nu e doar unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului trecut, e un Simbol al Teleormanului, al țăranului român genial, curat, vertical, rezistent în fața oricărei încercări de manipulare ideologică.
______________
„Eu cred că ai plecat pe undeva,
La ora când tresare bobu-n orz
Și ai uitat și nu te-ai mai întors,
Mon cher mi-e tare dor de dumneata!
Și, Doamne, cât aveam să mai aud
De la țăranul trist cu ochelari,
De la țăranul trist cu gânduri mari,
Salcâmul nostru genial din sud.
În lumea pamântească nu mai ești,
În lumea literară nici atât,
Finalul veacului e mai urât
Fără lumina mâinii țărănești.
Ce dracu s-a-ntâmplat, mon cher, de taci,
Și ai lăsat delirul nesfârșit?
Tu, dintre pamânteni cel mai iubit
În calendarul cu țărani saraci.
La orizont e iarăși clasa ta,
Marine Preda, scriitor român.
De veghe Moromeții tăi rămân,
Când cartea nu-i mai poate ține-n ea.
Te-ai depărtat de noi cu pași înceți,
Contempli cu mirare tot ce e
Și-ntrebi cum întrebai mereu de ce
Și satul are iarăsi Moromeți.
Dar dintre toți, oricâți ar învia,
Acum când mi-amintesc că mi te-ai stins,
Cu toată disperararea dinadins,
Mon cher, mi-e tare dor de dumneata!”
Adrian Păunescu, Dor de Preda
Adrian Gâdea, Președinte PSD Teleorman
