ÎN AMINTIREA UNUI MARE COMANDANT – ION BUNOAICA

Umila și modesta mea lucrare, despre cel care a fost și va rămâne, pentru noi JANDARMII, cel mai MARE COMANDANT AL JANDARMERIEI ROMÂNE, intitulată:

S – A S T I N S M E T E O R U L …

Autor: Locotenent- colonel Orodel Emilian
Șef Serviciu Resurse Umane – Inspectoratul de Jandarmi Județean Teleorman ,,General de brigadă Ion Bunoaica”
3 Aprilie 2013

,,Jandarmii români există, iar dacă există jandarmi, nu-i va fi ușor nimănui să lovească în ordinea de drept…” (3 Aprilie 1995 – Bunoaica Ion)

R E Z U M A T:

MOTTO:
„Cei care au fost înaintea noastră au făcut mult, dar nu au făcut totul; cu toate acestea, să-i respectăm și să-i venerăm” (Seneca).

Am elaborat prezenta lucrare în semn de aleasă prețuire și recunoștință, din respect și considerație, pentru păstrarea neștirbită a memoriei fostului meu Comandant de Armă, jandarm teleormănean la origine, cu care mă mândresc!
Titlul lucrării am preferat să-l aleg, de la cel ce i-a fost cel mai apropiat dascăl (profesor de matematică), domnul Jean Sitaru, care, într-o oarecare măsură și-a pus amprenta asupra tipului de om al generalului în întreaga sa … scurtă viață.
Am căutat să îmbin date, informații, caracterizări etc. studiate din documente și împărtășite de o parte dintre cei care l-au cunoscut și i-au fost aproape, despre omul și jandarmul Ion Bunoaica, și recunosc sincer faptul că, lucrarea mea este modestă și ,,subțire” în comparație cu alta, rezultată dintr-o mai largă documentație, implicând probabil, și numeroase alte persoane, care, poate, i-au cunoscut și alte calități, merite, realizări, defecte, slăbiciuni…

1. OMUL ȘI JANDARMUL ION BUNOAICA

1.1. Despre copilărie și adolescență:
OMUL Ion Bunoaica, s-a născut în comuna teleormăneană Slobozia-Mândra, într-o frumoasă zi de vară, 22 iulie 1948 provenind dintr-o familie simplă și săracă, cu cinci copii (nici unul mai trăiește).
Acesta a făcut notă distinctă încă de mic, prin preocupările sale – în timp ce puștii de-o seamă cu el ieșeau la bătut mingea, el prefera să citească, pasiunea pentru lectură râmânându-i aceeași și peste ani, de-a lungul scurtei sale vieți. Avea preferințe diverse, de la cărți science-fiction la romanele lui Marin Preda (de altfel, în lumea moromețiană regăsea parcă personaje din propria copilărie, din viața de la țară, pe care a îndrăgit-o nespus). lubea și poezia, iar Adrian Păunescu era primul în topul preferințelor sale…
Fiind fiul unor oameni simpli din Câmpia Burnasului, dar harnici, onești și buni gospodari ai acestei străvechi așezări teleormănene, acesta a fost crescut și educat în spiritul respectului și dragostei față de oameni, în spiritul cinstei, al demnității și al muncii.
În anul 1962 a absolvit 7 clase la școala generală din satul său natal, permanent era fruntaș al clasei, fiind „un copil isteț, mic de statură, serios, cam tăcut de felul lui, dar, ca toți copiii, zburdalnic (…), era atent la fiecare lecție, parcă te mânca din ochii săi luminoși, de om inteligent. În ore, lua puține notițe, avea o memorie formidabilă și reproducea cu exactitate cunoștințele predate, rezolva cu ușurință, corect, de multe ori, cu mai multe soluții problemele propuse, dădea răspunsuri clare, prompte, punea întrebări din curiozitate și de multe ori derutante pentru mulți dintre profesorii de atunci (…).” – așa cum si-l amintește fostul său profesor de matematică, Jean Sitaru .
De mic copil i-a plăcut haina militară, ascultând cu răsuflarea tăiată evocările bunicilor și ,,Moșilor satului” care luaseră parte la Războiul pentru Reîntregirea Neamului, în anii 1916 – 1918, și ale tatălui său, care a participat la eliberarea străvechiului pâmânt românesc al Transilvaniei, în vara și toamna anului 1944.
Rememorarea evenimentelor trăite și descrierea unor fapte de arme de către bunicul și tatăl său, au avut darul să-i stimuleze imaginația tânărului de 18 ani, Ion Bunoaica, motiv pentru care, după terminarea studiilor liceale (1962 – 1966 a urmat cursurile Liceului „Unirea” din Turnu Măgurele, fiind Șef de promoție), a optat pentru școala militară. Demn este de apreciat faptul că, în timpul liber, pe perioada studiilor liceale, elevul Bunoaica a lucrat ca muncitor la Combinatul de îngrășăminte chimice din Turnu Măgurele, pentru a-și ajuta familia și frații cu bani.
În perioada 15.09.1966 – 30.12.1969 a urmat Școala Militară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” Sibiu, fiind un elev remarcat prin cumințenie, disciplinat și ascultător, respectuos și silitor la învățătură, fapt care mai târziu avea să-l ajute să parcurgă relativ repede toate treptele ierarhiei militare, de la comandant de pluton la comandant de brigadă, apoi Comandant al Jandarmeriei Române.

1.2. Despre pregătire, formare și traiectul profesional:
JANDARMUL Ion Bunoaica, după absolvirea Școlii Militare de Ofițeri, este repartizat cu data de 21.01.1970 la o subunitate de pază (Dejani – Făgăraș, din județul Brașov) îndeplinind funcțiile de comandant de pluton și apoi de companie, ulterior fiind promovat în funcțiile de: șef de stat major al B.54 / Bg. 50 Securitate Brașov (22.08.1979 – 01.10.1980) și cea de comandant al B.52 Securitate – Miliție Brașov (01.10.1980 – 01.06.1985).
A doua etapă a activității profesionale, a desfășurat-o în garnizoana Timișoara ( între anii 1985 – 1990) îndeplinind funcțiile de șef de stat major (01.06.1985 – 16.07.1987) și cea de comandant al Brigăzii 36 Securitate Timișoara
(16.07.1987 – 01.05.1990).
Ultima perioadă profesională (și a vieții sale) se regăsește în municipiul București (01.05.1990 – 01.09.1995) când a condus Jandarmeria Română, în funcția de Comandant ( cu cele două denumiri: Comandamentul Trupelor de Pază și Ordine – în perioada 01.05.1990 – 01.09.1991 și Comandamentul Trupelor de Jandarmi – în perioada 01.09.1991 – 01.09.1995).
După ani și ani de studii și muncă, făcute cu dăruire și pasiune, își continuă pregătirea personală și profesională, absolvind cu examen și rezultate foarte bune, următoarele: Academia Militară (A.Î.S.M.) București, Facultatea Arme Întrunite
(01.10.1977 – 22.08.1979); Facultatea de Drept Economic și Administrativ din cadrul Universității București ( în anul 1981); Cursul Postacademic de 6 luni, profil unic pentru toate armele (în anul 1986); În anul 1995 a susținut în Aula A.Î.S.M. teza de doctorat, de o înaltă valoare științifică și cu un permanent caracter practic-aplicativ, despre „,întrebuințarea Jandarmeriei Române în timp de pace și în timp de război”, devenind Doctor în științe militare – specialitatea „,Arta Militară”.
De asemenea, a absolvit un curs de perfecționare (comandați de pluton) în anul 1976 și un curs pentru cadre conducere în anul 1985, ambele cu durata de 3 luni.
Pe parcursul întregii activități, pentru rezultatele foarte bune în activitatea profesională, a fost recompensat în nenumărate rânduri și i s-au acordat, prin decret prezidențial, ordine și medalii, din care enumăr: Ordinele ,,Meritul Militar” clasa a III-a (06.06.1985) și clasa I (20.09.1995 – post mortem) precum și Medaliile „Meritul Militar” clasa a II-a (03.02.1975) și clasa I (28.04.1980), precum și acordarea (ca recompensă, prin Ordin al ministrului de interne ) a Revolverului „Colt”, calibrul 38 mm special (05.1992).
Ca militar, i s-au acordat succesiv, următoarele grade: locotenent (30.12.1969 – primul grad), locotenent major (23.08.1974 – la termen), căpitan (23.08.1979 – la termen), maior (23.08.1983 – la termen), iar în continuare, următoarele grade, respectiv cele de: locotenent – colonel (17.08.1987), colonel (22.03.1990) și de general – maior
(18.01.1991) – toate trei înainte de termen, precum și gradul de general – locotenent ( de divizie, cu două stele) la data de 04.09.1995, post – mortem).

1.3. Dispariția prematură a generalului, într-un stupid accident aviatic:
La 1 septembrie 1995, tocmai de Ziua Jandarmeriei, avea să se întâmple cea mai mare tragedie, unică în felul ei, din întreaga istorie a jandarmilor, de 145 de ani…
Lângă satul Mogoșești, județul lași, în jurul orelor 14.10, s-a produs un tragic și stupid accident aviatic în care și-au pierdut viața șase bravi militari ai M.I., printre ei aflându-se și generalul-maior Ion Bunoaica – Comandantul Trupelor de Jandarmi, cel care, cu câteva ore înainte, înmânase în acea zi festivă (chiar în orașul unde se născuse această Armă cu 145 de ani în urmă) Drapelul de Luptă al Batalionului de Jandarmi lași.
În elicopter se mai aflau: general-maior lon-Eugen Sandu – secretar de stat și șef al Departamentului Organizare, Mobilizare, Înzestrare și Logistic din M.I., colonel Mihai Alexe – șef de secție în C.T.J., colonel Aurel Florea – navigator șef al Unității Speciale de Aviație a M.I., locotenent-colonel Alexandru Vasile – comandant de echipaj la U.Sp.Av. a M.I. și maistrul militar principal Silviu Paraschiv – tehnic de bord cls. I ( și instructor).
Elicopterul a decolat în jurul orei 13.41 de pe Aeroportul lași, în condiții meteo deosebit de grele (care însă se încadrau în baremul de zbor), îndreptându-se spre București. După aproximativ 19 minute de la decolare, aparatul de zbor a dispărut de pe ecranele radar. La momentul ajungerii pe raza comunei Mogoșești (județul lași), la circa 20 km de locul decolării, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile (plafonul de nor și ceață, combinate cu averse puternice de ploaie, care au redus vizibilitatea la limita minimă de siguranță), elicopterul s-a izbit de crestele arborilor plantați pe versantul nord-vestic al Piscului lui Aron, luând contact violent cu solul. În urma impactului, aeronava a luat foc și toți ocupanții și-au pierdut viața.
La aflarea veștii despre tragicul accident, întregul efectiv al Jandarmeriei Române, de la soldat la general, au simțit, cu profundă durere, marea pierdere.
Fatalitatea a făcut ca el să treacă în Panteonul celor bravi tocmai în ziua când se sărbătorea Ziua Jandarmeriei și când jandarmii se așteptau să primească mesajul de îmbărbătare al Comandantului lor. Astfel, o sărbătoare a bucuriei s-a transformat într-o imensă tragedie…
În semn de aleasă cinstire a memoriei celor șase cadre ale M.I. dispărute în catastrofa aviatică, prin Decret Prezidențial, acestea au fost avansate în grad, post-mortem, și li s-au decernat Ordinul ,,Meritul Militar”. Deasemenea, prin Ordin al ministrului de interne, în ziua de 5 septembrie s-a instituit zi de doliu în toate unitățile M.I., iar la ora 13.00 s-a păstrat un moment de reculegere.
La funeralii, în fața Casei de Cultură a M.I., toată lumea plângea (ministrul de interne Doru-Ioan Tărăcilă, adjunctul acestuia, generalul George-Ioan Dănescu, generalul Pavel Abraham, generalul Octavian Chițu, generalul lancu Ștefan, reprezentanți ai presei scrise și audio-vizuale).
Așa s-a întâmplat și a doua zi, la înmormântarea acestora, în Cimitirul Ghencea – Militar.

1.4. Aprecieri despre personalitatea generalului și activitatea acestuia în slujba armei:
S-a orientat către cariera militară pentru că, de mic, a fost serios, sârguincios și riguros. Modelul său militar, i-a fost Napoleon. Și pentru că, așa cum spunea împăratul francez Napoleon ( ,,în tolba fiecărui soldat se află bastonul de mareșal”), și jandarmul Ion Bunoaica a dovedit că poate ajunge, din simplu militar, cel mai important om în bleu-jandarm din România.
Gânditor militar, generalul Ion Bunoaica, a apreciat (în spiritul lui Clausewit) că succesul în luptă este rezultatul exploatării avantajului în forțe și mijloace, la timpul și la locul potrivit.
A studiat mult, a cercetat asiduu numeroase surse științifice și istorice, autohtone și străine, reușind ca la final, să pună în operă ceea ce este astăzi, Jandarmeria Română.
A știut să impulsioneze procesul de organizare a jandarmeriei și în acest scop, a inițiat acțiunile pentru elaborarea unei legi proprii, redobândind prin aceasta un drept istoric al armei. A întocmit, împreună cu colaboratorii săi, trei variante de proiecte, pe care le-a prezentat spre studiu la diferite ministere, la Parlament precum și unor personalități de marcă în domeniul militar.
În acest sens, la data de 12.09.1995, într-un interviu televizat, ministrul de interne de atunci – Doru-loan Tărăcilă, afirma: ,,Pe de altă parte, generalul Bunoaica, un om extrem de cult, un comandant respectat, un cadru militar care încearcă să repună o armă, acolo unde îi era locul, pentru a crea din jandarmul român un apărător al ordinii de drept… Și a facut-o, în felul dânsului. A făcut-o prin propunerile pe care noi le-am discutat la nivelul colegiului din minister, prin acele propuneri chiar de amendare a proiectului de lege, dar, deși aș spune că s-a bătut ca un leu pentru propriul punct de vedere, atunci când noi am hotărât în colegiu un anumit punct de vedere al ministerului, care nu coincidea cu al dânsului, acesta a fost totuși acceptat și susținut în fața colegilor parlamentari”.
Generalul Bunoaica și-a adus contribuția la elaborarea ediției a doua a ,,Lexiconului militar” și a încurajat cercetarea științifică în cadrul Jandarmeriei, sprijinind apariția „Revistei Jandarmeriei”.
Are meritul stabilirii unei colaborări instituționale între M.Ap.N. și M.I., pe linia apărării ordinii constituționale, în timp de pace și de război.
Ca dascăl – conferențiar universitar la Academia de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, a fost iubit și stimat de studenți și cadrele didactice de la Facultatea de Jandarmi. În prelegeri și conferințe (pline de patos științific și recomandări practic-aplicative) electriza auditoriul prin felul său aparte – deschis, curtenitor, elegant, modest, diplomat …, inducând acestuia o stare de spirit pozitivă, știind să canalizeze energiile într-un singur scop – susținerea Jandarmeriei Române.
În actul de comandă a folosit stilul participativ, dând posibilitatea locțiitorilor săi și cadrelor de bază, să-și manifeste plenar competența și cunoștințele, fiecare în compartimentul său de muncă.
În calitate de militar, de dascăl și om de stat, a fost un patriot desăvârșit, un intelectual complet, un bun cunoscător și apreciat prieten al subordonaților.
Bun profesionist, impetuos și având simțul riscului rațional înnăscut, marele dispărut a fost cel care a reorganizat Jandarmeria Contemporană, după patru decenii și jumătate, de la desființarea acesteia.
A fost un om care-și venera Arma, căreia îi respecta și sfințea, în fiecare zi, blazonul „bleu-jandarm”.
Ca om, a fost apreciat și stimat de către cadrele militare din toate structurile M.I. și J.R., fiind un bun colaborator al cadrelor de conducere din M.Ap.N., un bun prieten cu majoritatea acestora.
Și-a iubit foarte mult Arma, pe care putem spune (fără teama de a greși) că a personificat-o, conferindu-i autoritatea, dar și strălucirea pe care o merita. S-a aplecat asupra trecutului Armei nu numai din respect, ci, în primul rând, din necesitate. Se uita la prezent, scrutând vitorul, nu numai din prudență, dar și din rațiunea sa de a asigura perfecționarea propriilor structuri.
Din nefericire, „cito mors venit” (moartea a venit prea grăbită), spulberând într-o singură clipă toate visele generalului…
Pentru noi, a fost un moment de mare deznădejde și de derută, până ne-am dat cu toții seama că, ceea ce s-a pierdut (odată cu prăbușirea elicopterului) trăiește acum în noi, jandarmii și prietenii lui, adevărați.

1.5. Pentru fiul său, a rămas un model de viață…
Din interviul fiului generalului – Adrian Bunoaica, publicat în cotidianul ,,Timpolis” (ediția 17-20.04.2003), am reținut următoarele:
Ion Bunoaica și-a cunoscut soția, pe Elena-Mihaela, la începutul carierei, în Dejani, un sătuc de lângă Făgăraș, județul Brașov, s-au căsătorit și au avut doi copii, o fată – Dana și un băiat – Adrian.
Acasă, în familie, lăsa de-o parte ținuta riguroasă.
Nu dădea ordine, ci doar… sfaturi categorice. Copiilor, le spunea să-și aleagă cariera care le place. Dar, chiar dacă meseria a fost viața lui, nu și-a lăsat băiatul să-i calce pe urme. Astfel că, Adrian Bunoaica a urmat Dreptul și acum (2013) este secretar general la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii (CNCD).
,,Mi-a spus că nu e cea mai bună alegere. El știa mai bine de ce, trecuse prin multe, văzuse toate fețele acestei meserii. A luptat cu oameni și cu structuri ca să schimbe mentalități”.
Și totuși, tocmai fata lui, Dana Bunoaica, după moartea sa, a urmat cariera militară ca ofițer jandarm, cu gradul de sublocotenent (ulterior, după numai câțiva ani, trecând în rezervă).
Mare parte din viață, și-a petrecut-o în unitate. Treceau, uneori, zile la rând în care nu-și vedea familia. A avut responsabilități imense și este suficient să amintim de evenimentele din București, din timpul mineriadelor, când venea acasă câteva ore, la două săptămâni.
Și-a ținut însă familia aproape. Ori de câte ori era mutat, în interes de serviciu, soția și copiii îl urmau.
Și omul, și generalul Bunoaica era plin de umor și avea un adevărat registru de bancuri cu care-și delecta prietenii. Era „vioara întâi” la petreceri, chiar și la bancurile cu iz politic, într-o vreme în care se (auto) cenzurau chiar și gândurile… Asculta cu foarte multă plăcere muzica populară, atât cea ardelenească, din locurile natale ale soției, cât și cea din zona în care s-a născut, precum și muzica populară din zona Olteniei. Așa a ajuns bun amic cu Furdui Iancu, Drăgan Muntean, Liviu Vasilică sau cu Floarea Calotă.
O delectare aparte fi ofereau călătoriile, deși foarte rare. Îi plăcea să viziteze biserici, orașe vechi, admira întâi stilul arhitectonic și abia apoi „savura” restul. O altă pasiune a lui Ion Bunoaica a fost pescuitul. Mergea și la vânatoare, mai mult din dragoste pentru natură, însă, chiar dacă a purtat toată viața haina militară, blândețea sufletească îl împiedica să … apese pe trâgaci. Fiind un om deosebit de cult, avea cunoștințe în mai toate domeniile. Informațiile, în cea mai mare parte, le culegea din cărți. În viața de zi cu zi, era un om corect și aștepta și de la cei din jurul său – familie, colegi sau subordonați – același lucru. Avea o enormă încredere în oameni, până la proba contrarie…
„Când avea câte o lucrare, nu spunea «fă-o până la data de…», ci întreba «când crezi că poți să o faci?». Dar, dacă lucrarea nu era gata la termenul promis de subordonat, era …grav” (povestea fiul său).
Generalului nu-i plăceau oamenii falși, ipocriți, oamenii cu ,,două fețe”. Bun cunoscător al psihologiei umane, își dădea rapid seama din ce ,,aluat” sunt făcuți, adică ,,îi citea” imediat…
A lăsat în urma sa o serie de idealuri neîmplinite.
Și-a dorit, toată viața, o casă. Nu a reușit să o construiască. Fiind un om modest, s-a mulțumit cu un apartament la bloc. Nu a mai ajuns să se bucure de clipe de relaxare în curtea la care visa… ( ,,Mi-a spus că, după ce va reuși să facă din Jandarmerie o armă care să aibă locul pe care-l merita, ar vrea să devină profesor. Să predea, să le povestească și altora din experiența sa” – își amintește Adrian Bunoaica).
Fiul său spunea că, înainte de accident, Ion Bunoaica ar fi avut premoniții… A aflat acest lucru de la foștii colegi de armă ai tatălui său. Familiei nu i-a destinuit nimic din gândurile negre ce-I urmăreau. Când a plecat dimineața de acasă, părea chiar optimist. ( ,,Sunt oameni cărora le-a destăinuit că are o premoniție. Mai în glumă, mai în serios… În acea zi blestemată, el nu ar fi trebuit să meargă acolo. Inițial, desemnase un subordonat să meargă la lași. Apoi s-a râzgândit, pe ultima sută de metri…”
Firul vieții i s-a curmat brusc, într-un moment în care era abia la jumătatea drumului.
Pentru fiul său a rămas un model de viață, iar pentru majoritatea jandarmilor români, de asemenea, un model în cariera militară!

2. TESTAMENTUL LĂSAT DE GENERAL – CARTEA „JANDARMERIA ROMÂNĂ – TRADIȚII ȘI PERSPECTIVE” EXTRAS din articolul „ Punctul pe i” publicat în Revista Jandarmeriei din 1 septembrie 2002:
   ,,Suntem siguri că Steaua Comandantului nostru va străluci cu temeinicie acolo sus, aceasta și pentru faptul că înainte de a fi răpit de un destin nedrept (chiar în data când se sărbătorea Ziua Jandarmeriei Române), a reușit să ne lase un testament adevărat, cartea sa: „Jandarmeria Română – tradiții și perspective”, care este acum și cartea noastră, fiecare frază, fiecare cuvânt, fiecare aserțiune ori sintagmă, căci fiecare idee din ea, stau toate sub semnul dragostei și loialității față de Arma pe care a venerat-o, Jandarmeria.
   În această carte au fost prezentate opiniei publice ideile sale novatoare cu privire la locul și rolul instituției oamenilor de arme. Cartea a apărut la editura „Semne *94″, în anul 1995 și a fost publicată după moartea generalului, timp de cinci ani, în Revista Jandarmeriei, număr de număr.
   Înainte de tipărire, cartea a fost trimisă spre recenzare și exprimare de opinii unor importante personalități publice românești, de toate culorile și unor recunoscuți specialiști și autori de doctrină militară. Toate aceste opinii, 63 la număr, s-au regăsit în carte, între capitolele ,,Lege privind organizarea și funcționarea J.R.(proiect)” – ,,Epilog”. Cartea, după lansare, a stârnit controverse dintre cele mai aprinse. Printre opiniile pozitive, s-a remarcat cea a generalului Ion-Eugen Sandu (cel care, la Mogoșești a împărtășit soarta tragică a generalului nostru).
   Timpul a dat câștig de cauză tuturor ideilor generalului, cuprinse în această carte.
   Lansarea cărții a avut loc, oficial, în București, la Casa Oamenilor de Știință, la 5 iulie 1995, în prezența unei foarte numeroase și selecte asistențe. Conducerea M.I. a fost reprezentată de același general, Ion-Eugen Sandu.
   Ulterior, generalul Bunoaica l-a însarcinat pe colonelul Boblea Gheorghe să lanseze cartea în cele mai importante localități, cu pondere mediatică semnificativă, pentru a fi adusă la cunoștință opiniei publice, astfel: la Ploiești, Drobeta Turnu Severin, Craiova, Brașov, Bacău, lași, Cluj Napoca, Timișoara, Târgu Mures. Acțiunea de popularizare a avut un succes teribil, confirmat de evoluția ulterioară a Armei noastre. Pentru că, în numai câțiva ani de la publicarea lucrării, Jandarmeria Română a redevenit ceea ce trebuia, trebuie și va fi, totdeauna, respectiv – o forță de ordine publică, cu statut militar, sigură, credibilă și stabilă (așa cum afirma întotdeauna Generalul) aflată numai și numai în slujba Legii, numai și numai în slujba cetățeanului și a comunității.
   Astăzi, Jandarmeria Română dorită de către General, este Jandarmeria Română! O instituție a statului de drept, aflată de peste un deceniu, în topul pozitiv al societății civile și nu numai…
   Jandarmeria Română a primit confirmare internațională la nivelul Europei și în întreaga lume, prin primirea, ca observator în anul 2001, în cadrul F.I.E.P., dar și la cel al O.N.U., prin evidențierea constantă a jandarmilor aflați în misiuni de menținerea păcii în provincia Kosovo, precum și în alte zone de conflict și prin aderarea ulterioară la Forța de Jandarmerie Europeană.
   În fruntea celor care au criticat, vehement, ideile Generalului înscrise în carte, s-a situat general-locotenentul Ion Pitulescu, șeful Poliției Române la acea vreme, într-o recenzie numită ,,Raport cu privire la unele probleme ridicate de generalul-maior Ion Bunoaica, în lucrarea Jandarmeria Română – tradiții și perspective” (înregistrat la data de 07.08.1995 și înaintat conducerii ministerului). Lecturarea pasajelor critice, la adresa ideilor generalului Bunoaica, din acea recenzie, scoate în evidență, în mod clar, o anumită atitudine de înțelegere ( sau de … neînțelegere ?!) a reformei, de către semnatarul recenziei.
   Cartea generalului, constituie și astăzi, un îndreptar demn de luat în seamă.
   Cu trecerea timpului, acum cu toții constatăm că Generalul nostru, a avut dreptate în toate!”(Gheorghe Boblea)
3. ÎN MEMORIA BRAVULUI GENERAL Pentru tot ce a făurit și a clădit în folosul Armei care l-a consacrat, jandarmii din fosta Brigadă 44 Jandarmi Craiova (Comandamentul de Jandarmi Teritorial Craiova, compus din Comandamentele de Jandarmi Județene: Dolj, Teleorman, Gorj, Mehedinți, Vâlcea, Olt și Argeș), au ridicat în anul 1996, în localitatea natală Slobozia-Mândra, în centrul comunei, vis-a-vis de Școala generală, un impunător monument, din contribuția, benevolă a cadrelor militare și a j.a.b.c., la inițiativa și sensibilizarea comisiilor Drepturilor Omului și Dreptului Umanitar.
   Monumentul a fost dezvelit, printr-o mare și emoționantă ceremonie militară și religioasă, la data de 1 septembrie 1996 ( la aniversarea a 103 ani de la promulgarea primei Legi a Jandarmeriei Rurale), în prezența comenzii Jandarmeriei Române la acea dată, a unor distinși invitați, la care au participat toți membrii familiei și întreaga suflare a satului (fișa monumentului este prezentată în anexă).
   Pentru cinstirea memoriei Eroului jandarm teleormănean Gl.d.(p.m.)conf.univ.dr. Ion Bunoaica, jandarmii teleormăneni au inițiat și întreprins următoarele:

• din anul 1996 și până în prezent, au desfășurat anual, cu prilejul Zilei Jandarmeriei Române, Zilei Eroilor și la data de 1 septembrie, ceremonii militare și religioase, cu depuneri de coroane de flori, la monumentul eroului din comuna sa natală (la toate acestea, mama eroului, Floarea Bunoaica a fost nelipsită, trecând în neființă în primăvara anului 2002, cu câteva luni înaintea ceremoniei de comemorare a 7 ani de la dispariția eroului, desfășurată în data de 31.08.2002 orele 11.00).
  De asemenea, cu aceste ocazii au fost organizate și simpozioane/expuneri/evocări despre personalitatea și realizările omului, jandarmului și eroului Ion Bunoaica, care permanent au trezit un viu interes generațiilor de militari în termen, care s-au rulat în I.J.J. Teleorman, precum și întregului personal din unitate. Toate activitățile enumerate sunt înscrise în Registrul Istoric și sunt evidențiate în arhiva foto-documentară a unității;
• postarea unei plăci comemorative la casa părintească, din satul său natal;
• în semn de aleasă prețuire și vie recunoștință, din respect și considerație, pentru păstrarea neștirbită a memoriei fostului comandant al Jandarmeriei Române – jandarm teleormănean, cu care ne mândrim, în anul 2001, C.J.J. Teleorman a propus conducerii ministerului spre aprobare, atribuirea titlului onorific, unității noastre, cu numele eroului. Astfel, începând cu data de 15.06.2005, prin O.M.A.I. nr. 678 din 06.06.2005, I.J.J. Teleorman poartă titulatura de „General de brigadă ION BUNOAICA”;
• în Sala Tradițiilor a inspectoratului, se regăsesc: o placă din marmură cu eroii jandarmi teleormăneni, acolo unde, cu litere aurii este gravat și numele generalului, precum și o vitrină unde sunt expuse materiale foto-documentare despre activitatea acestuia;
• în prezent se fac demersuri pentru ridicarea unui bust al Generalului în incinta reședinței Inspectoratului de Jandarmi Județean Teleorman ,,General de brigadă ION BUNOAICA”.
  Deasemenea, în memoria bravului general, în cadrul unor unități din Jandarmeria Română, mai multe amfiteatre, cluburi sau săli de pregătire poartă titulatura de ,,General ION BUNOAICA” ( de exemplu, la sediile: I.G.J.R., Școlii de Aplicație „Mihai Viteazul” București, Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi ,,Grigorie Alexandru Ghica” Drăgășani, I.J.J. Brașov etc).
  4. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE Acesta este omul si jandarmul Ion Bunoaica, un Mare Comandant din Oastea Țării, un mare specialist în domeniul ordinii publice, un pedagog desăvârșit. Domnia sa a realizat, pentru Jandarmeria Română, tot atât cât au înfăptuit Grigore-Alexandru Ghica și Lascăr Catargiu.
     Loialității sale, i se cuvine acum, să-i răspundem cu aceeași atitudine. Deci, dacă ani și ani vor trece peste noi, suntem siguri că figura și steaua comandantului nostru vor străluci, cu temeinicie, acolo, în Pantheonul celor veșnici…
     Cuvintele, niciodată, nu vor putea reda, complet și fidel, portretul generalului Bunoaica Ion, om de aleasă profunzime, cu o personalitate dinamică și complexă.
     De aceea, suntem obligați să ne menținem permanent în sfera datoriei morale, de a-i face o evocare onestă, într-u respect și considerație, asigurându-i pe toți cei care l-au cunoscut și apreciat, care i-au simțit vrerea, că-i vom păstra neștirbită memoria și opera.

,,Poate uneori metafora suferă, iar cuvântul nu poate fi cizelat, dar nimeni nu poate contesta autenticitatea sentimentelor. Generalul Ioan Bunoaica, în schimb, trăiește prin cei care l-au cunoscut și care sigur, I-au îndrăgit pe tot parcursul vieții sale. Așa sunt meteorii: apar, se aprind, ard … și din păcate, se sting… Generalul Ion Bunoaica, atât cât a trăit, a făcut mult bine consătenilor și avea proiecte frumoase, realizabile pentru comuna natală, așa cum de fapt a avut pentru întreaga Jandarmerie Română, pentru țara sa.”(Jean Sitaru)

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
FIE-I AMINTIREA VEȘNICĂ!!

BIBLIOGRAFIE DIN CARE M-AM INSPIRAT:

• Bunoaica Ion, „Jandarmeria Română – Tradiții și perspective”, editura „Semne 94″, București, 1995;
• Colecția Revistei Jandarmeriei, anii 1995 – 2005;
• Interviul acordat de către Doru loan Tărăcilă, ministru de interne, postului tv. Antena1 București, în data de 12.09.1995, realizator Octavian Andronic;
• Articolul „În amintirea unui mare comandant al Jandarmeriei Române”, semnat de Gl.d.prof.univ. dr. Valentin Arsenie, publicat în Revista Jandarmeriei, septembrie 1996;
• Gl.d.dr. Stan Stîngaciu, articol publicat în Revista Jandarmeriei, septembrie și octombrie 1996;
• Gl.bg.(r) Mihalache D. Vasile, gl.bg.(r) Suciu P. Ioan, „Istoria Jandarmeriei Române – 1850 – 2000″, Editura Silvy, București, 2000;
• Gl.bg.(r) Ucrain Constantin, col.(r) Ciobanu Viorel, „Personalități militare din Teleorman”, editura Pro Transilvania, București, 2002;
• Articolul „Punctul pe I”, semnat de col. Boblea Gheorghe, (redactorul șef), publicat în „Revista Jandarmeriei” din 1 septembrie 2002, pag. 2;
• Articolul ,,In memoriam – gl.d.(p.m.) Ion Bunoaica”;
• Articolul ,,Am onoarea să vă salut domnule general!”, semnat de Marian Amuza și publicat în Cotidianul „Gazeta de Teleorman”, 26.07.2002, pag. 2;
• Articolul ,,In memoriam – eroul jandarm gl.d.(p.m.) conf.univ.dr. Ion Bunoaica”, semnat de Petrică Răchită și cpt. Orodel Emilian, publicat în cotidianul „Gazeta de Teleorman,” 03.09.2002, pag. 7;
• Cotidianul „Timpolis” – ediția 17-20.04.2003, interviu acordat de către Andrei Bunoaica;
• Articolul „,Gl.d.(p.m.) Ion Bunoaica”, semnat de col.(r) Ciobanu Viorel și mr. Orodel Emilian, publicat în cotidianul independent ,,Mara”, 03.04.2008, pag. 10;

AM ONOAREA SĂ VĂ SALUT, DOMNULE GENERAL!
Sunt unul dintre numeroșii adevărați jandarmi, care, după ani și ani vă poartă în inimă, vă prețuiește, vă respectă și vă aduce, anual, un pios omagiu:
Colonel în rezervă, Orodel Emilian