Conform tradiției, și în luna aprilie 2025, cu prilejul sărbătoririi Zilei Veteranilor de Război, o delegație a reprezentanților Armatei din județul Teleorman (Comandantul Centrului Militar Județean Teleorman, domnul Locotenent-colonel Cristian MIHAI, însoțit de către responsabilul cu problematica veteranilor de război), avându-i alături pe președinții filialelor județene ai veteranilor de război și ai rezerviștilor militari teleormăneni uniți – din MApN și MAI, s-au deplasat la domiciliul celor doi veterani de război din județul nostru, pentru a le înmâna diplome semnate de ministrul apărării (de la acea vreme) și coletele, din partea Ministerului Apărării Naționale și pentru a le transmite urări de sănătate cu ocazia Zilei Veteranilor de Război!
LA ACEA VREME, în calitate de jurnalist acreditat al CMJ Teleorman, am scris și publicat un articol despre această acțiune, care se încheia în felul următor:
,, (…) Acum, la Ceas Aniversar, în numele camarazilor mei, rezerviștii militari teleormăneni uniți, le doresc CELOR DOI DISTINȘI ȘI VENERABILI VETERANI DE RĂZBOI – domnului Maior în retragere Ștefan DRĂGUȘIN (din Alexandria) și domnului Sublocotenent în retragere Marin V. OANCEA (din Merenii de Jos) – multă sănătate, iar bunul Dumnezeu să le dea putere și zile liniștite! Conducerea CMJ Teleorman (precum și președinții filialelor județene ale veteranilor de război precum și ai rezerviștilor militari teleormăneni uniți – MApN și MAI ) le promit celor doi (și familiilor acestora) că vor fi alături de dumnealor, cu prilejul zilelor onomastice – în data de 30 iulie și respectiv, în data 11 octombrie 2025, la aniversarea celor 102 ani de viață, ai fiecăruia!!LA MULȚI ANI, AMÂNDURORA!🙏❤️🙏(…)”
Din păcate, pentru primul veteran, domnul maior Drăgușin, timpul nu a mai avut răbdare și dumnealui a decedat cu câteva zile înainte de a împlini 102 ani… ( Fie-i amintirea veșnică!🙏)
Conform promisiunii făcute (și conform invitației primite din partea familiei), în data de 11 octombrie 2025, am avut deosebita plăcere și onoare (ca, în calitate de jurnalist acreditat la Instituția Prefectului Județului Teleorman și la Centrul Militar Județean Teleorman) să revin în localitatea Merenii de Jos, pentru a-l vizita pe SINGURUL venerabil veteran de război, în viață din județul Teleorman, domnul Sublocotenent în retragere Marin V. OANCEA, pentru a-i ura un călduros ,,La mulți ani !”, la împlinirea onorabilei și respectabilei vârste de … 102 ANI.🙏❤️🙏 Din micuța delegație au făcut parte: domnul Benone RABABOC – Prefectul județului Teleorman (însoțit de doamna Oana-Raluca FEDELEȘ și domnul Lucian-Ștefan CATANĂ, de la Cancelaria prefectului); domnul Locotenent-colonel Cristian MIHAI – Comandantul Centrului Militar Județean Teleorman; domnul Lt.Col.rtg. Ioan BRÎNCOVEANU – Președintele Filialei Județene Teleorman ,,General David Praporgescu” a CMRR din MApN; domnul Col.rtg. Alexandru-Constantin RADU – Primvicepreședintele Filialei Județene ,,Mihai Viteazul” Teleorman a ANCMRR din MAI; Cu toții, am fost întâmpinați și primiți cu multă bucurie și căldură de către familia venerabilului veteran, respectiv de către fiica – Maria, nepoții – Iliuță și soția Angela, strănepotul Gabriel și soția Dorina, precum și stră-strănepoata, micuța Evelina-Nicoleta (de doi anișori și trei luni). Distinsul veteran s-a bucurat enorm pentru această vizită și a fost foarte fericit pentru surpriza făcută (însă, starea precară de sănătate nu i-a permis din păcate, comparativ cu anii precedenți, să avem un dialog coerent cu dumnealui…). Cu acest prilej, în semn de respect, apreciere și recunoștință, cu toții i-am oferit câte o amintire de suflet (respectiv, din partea: Asociației Veteranilor de Război, o diplomă aniversară și o sumă de bani; C.M.J. Teleorman, o diplomă aniversară de onoare și un fanion cu Drapelul Național al României; Rezerviștilor militari teleormăneni uniți, o diplomă aniversară iar Prefectura i-a oferit o plachetă aniversară, un coș cu produse alimentare precum și un tort). Veteranul precum și familia au fost bucuroși de vizita reprezentantului Guvernului României în teritoriu (domnul Prefect), a reprezentanților Armatei României (Comandantul CMJ Teleorman) a conducerii și reprezentanților celor trei asociații (cele ale rezerviștilor militari și cea a veteranilor de război), mulțumindu-ne pentru această vizită (și pentru micile cadouri), precum și pentru faptul că nu a fost uitat ori abandonat…
De altfel, dumnealor mi-au transmis faptul că domnul Comandor (în retragere) Marin ȘTEFAN, Președintele Filialei Județene Teleorman a ANVR, se interesează permanent de situația și starea de sănătate oferindu-le sprijin la nevoie.
La rândul lor, sărbătoritul împreună cu membrii familiei, ne-au făcut și nouă o surpriză, în sensul că nu ne-au lăsat să plecăm înainte de a ciocni o cupă de șampanie și a servi o felie de tort, făcut în casă de către familie (unde i-am cântat ,, Mulți ani, trăiască “, am depănat amintiri plăcute și frumoase cu și despre veteranul nostru, despre veteranii de război și sacrificiul acestora pentru neam și țară, precum și despre ororile războiului).
Și noi am mulțumit, pentru modul în care am fost primiți precum și pentru ospitalitate și am promis că vom reveni cu toții, în aceeași formulă, și anul viitor de Ziua Veteranilor de Război (29 aprilie) precum și toamna viitoare, când dumnealui va aniversa cei …103 ani de viață.
Referitor la distinsul venerabil de război teleormănean, sărbătorit astăzi, în urma modestei mele ,,investigații” jurnalistice, pot relata următoarele: De felul său ,,moșul nostru drag”(cum îl alintă strănepotul său Gabriel), nu prea povestea despre faptele de eroism din luptele la care a participat, dar unii consăteni în vârstă, mai tineri decât dumnealui (cărora, în tinerețea sa, le mai povestea uneori) ori membrii familiei, cu care am discutat, își amintesc că pomenea uneori de greutățile prin care a trecut și ororile și atrocitățile războiului, scoțând în evidență eroismul de care au dat dovadă românii, în luptele duse cu rușii care ,,foarte mulți, beți și mânați de la spate, veneau mereu puhoi peste noi…”. A participat cu regimentul său pe front, în Basarabia, în luptele de la Țiganca, apoi în orașul Odessa, ajungând până la Cotul Donului. Le povestea că …,,apoi, împreună cu Armata 6 germană am intrat în Stalingrad, unde mai erau puține clădiri necucerite. Nu aveam echipament de iarnă pe noi, iar afară era un ger năpraznic, temperaturile cred că erau spre minus 30-40 de grade, nu mai aveam de mâncare, deoarece caii și celelalte animale le mâncasem demult, nu mai era nici benzină ori motorină, eram fără muniție și vai de mama noastră, cu păduchi pe noi, mulți se îmbolnăviseră de tifos și dizenterie… am fost încercuiți de către ruși, care erau bine echipați și înarmați (dar le era mare frică de noi la lupta corp la corp, ne luaseră frica…) și credem că, a fost un adevărat miracol pentru noi, că în acele condiții, faptul că am putut rezista aproape două luni de zile…” Dumnealui este un om credincios, care i-a mulțumit toată viața bunului Dumnezeu pentru că s-a întors sănătos acasă, de pe front (nu același lucru ori noroc l-a avut fratele său, Florea care, a murit pe front, chiar în primele zile, la vârsta de 18 ani, alături de mai mulți tineri din satul său). Venerabilul nostru veteran, nea Marin, provine dintr-o familie cu cinci copii (două fete și trei băieți ) din care doar dumnealui mai trăiește. A fost căsătorit (în prezent văduv) și are : copii (o fată-Maria, de 75 de ani ), doi nepoți ( Ionica de 50 de ani, căsătorită și pe Iliuță, de 52 de ani căsătorit cu Angela, de 55 de ani ), patru strănepoți (dintre care, Gabriel, de 29 de ani, împreună cu soția Dorina, locuiesc împreună și aceștia au mare grijă de…străbunicul) precum și o … stră-strănepoată, fiica lui Gabriel (micuța Evelina-Nicoleta) în vârstă de doi anișori și trei luni (care este deja… faimoasă, prin postările părinților pe TikTok, preluate de unele televiziuni centrale, când aceasta, anul trecut, la vârsta de un anișor și opt luni, îmbrăcată în costum național, mână o turmă de mioare, pe ulițele satului…🙏👌❤️). În tinerețe, nea Marin a făcut ,,de toate, pentru gospodărie și familie“. A muncit la CAP, a îngrijit animalele gospodăriei, a fost paznic, cioban ori căruțaș, a construit și reparat diverse utilaje agricole ori biciclete, a ajutat mai mulți oameni din sat la diferite munci ori evenimente (de notorietate – și lucrul cu care se mândrește și povestește diverse întâmplări – este prietenia cu pădurarul satului, renumitul domn Trandafir). Acasă, în dormitor, pe etajeră păstrează la loc de cinste, plachetele, insignele, medaliile și diplomele oferite, de-a lungul anilor de către oficialități, în calitate de veteran de război (cărora le-a adăugat și placheta, fanionul și diplomele aniversare, primite astăzi). În viziunea și opinia mea, cam în următoarea descriere, se înscrie (care se aseamănă, izbitor) și întoarcerea de pe front, acum peste 80 de ani, a venerabilului nostru veteran, domnul Sublocotenent în retragere Marin V. Oancea: ,, (…) Dar totul are un sfârșit… Și războiul! Bucuria, teama și emoția i-au cuprins pe săteni. Atunci au aflat ei prețul așteptării. Cei mari își așteptau soțul, fiul sau fratele, cei mici – tatăl. După o vreme au început să se întoarcă unul câte unul…. Știam că s-a întors Mitică al lui Ion sau al Mariei, după hohotele de plâns – de bucurie – ale femeilor care se auzeau din casă. Vecinii răsuflau ușurați că nu erau bocete. Si apoi poștașul aducea veștile proaste ziua, nu noaptea. Demobilizații veneau parcă din infern, slabi, murdari, netunși, nerași, înfricoșați. După ce se îmbăiau, se primeneau, mâncau pe săturate, stăteau de vorbă cu cei dragi, întrebau de unii, de alții, apoi frânți de oboseală, dormeau până a doua zi la amiază. Ieșeau în ogradă, aruncau o privire în grajd, deși știau că nu mai au nici cai și nici vite… Dădeau ocolul casei ce se cerea reparată, intrau în grădina părăginită, după care pășeau pe uliță. Vecinele îi pândeau de după perdele, copiii de după gard. Aveau un mers furișat, se uitau speriați în urmă, pentru că liniștea li se părea nefirească. Nu le venea să creadă că nu mai este nimeni care să le dea ordine, căruia să-i ceară voie sau să-i dea socoteală. Uitaseră sau se temeau să se bucure. Se simțeau parcă vinovați că s-au întors cu bine, iar vecinul e fără un picior, sau nu a venit deloc… Nu mergeau mult singuri pe uliță, că erau înconjurați de vecine, neamuri, copii zgomotoși, care îi întrebau dacă pe acolo pe unde au fost nu i-au întâlnit și pe ai lor… Toți voiau să afle când vor veni și ceilalți…(…)” 🙏😥
= Fragment din volumul ,,Amintiri din tranșee”, al autorilor teleormăneni Gheorghe Olteanu și Gheorghe Pietreanu =
Urmare a participării la război și pentru întreaga sa activitate, veteranul de război Marin V. Oancea a fost înaintat în grad, la gradul de Sublocotenent în retragere. Dumnealui a fost decorat cu: Medalia ,,Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial” (pentru serviciile militare aduse statului român) și cu ,,Emblema de Onoare a Armatei României (în semn de înaltă cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).
Deasemenea, Asociația Națională a Veteranilor de Război (prin regretatul Președinte teleormănean, domnul General de armată Marin DRAGNEA) i-a acordat o ,,Diplomă de Onoare”, o ,,Diplomă de Excelență” precum și Distincția ,,Membru de Onoare al Asociației Naționale a Veteranilor de Război”.
FELICITĂRI, tuturor protagoniștilor, pentru inițiativa și desfășurarea acestei acțiuni de suflet!
LA MULȚI ANI, VRAVULE VETERAN ! 🙏❤️🎂
Patrie, Onoare, Demnitate !🇷🇴
Colonel în rezervă (de Jandarmi) Emilian ORODEL
11 octombrie 2025
