Vă mai amintiți de mine, Dănuț? Dacă nu, am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat atunci când eram mic, mult mai mic, acum 4 ani de zile. Printr-o întâmplare nefericită, în ziua de 25 aprilie, în jurul orei 10 dimineața, m-am trezit la aproape 18 metri sub pământ, deasupra unei ape. Cu toate că eram destul de gros îmbrăcat, era un frig pătrunzător până la oase, iar de întuneric nu mai vorbesc, aproape că îmi băgam degețelele în ochișori. Singura mea speranță trebuia să vină de Sus, de la suprafața pământului, de unde auzeam mare agitație și, din când în când, vedeam o privire care încerca să mă fixeze, probabil pentru a ști exact locul în care mă aflu.Îmi era în permanență frig, dar la un moment dat am simțit un val de căldură venind de sus și am început să plâng și să suspin pentru că ei așteptau un semn de la mine. Am simțit asta! După fiecare scâncet al meu, simțeam energia lor, pământul vibrând la ea.Am continuat să aștept, pentru că știam că nu vor renunța la mine, că vor face tot ceea ce e posibil pentru a mă salva! Deodată, după mai multe încercări ale lor, am simțit că plutesc, că mă ridic la Cer. Și am ajuns la ei, la cei care nu au renunțat nicio clipă la mine, la #POMPIERI.
Mă recunoașteți acum? Sunt eu, Dănuț, copilul de un an și opt luni, salvat dintr-o fântână din localitatea Balta Sărată, județul Teleorman, după aproape zece ore de intervenție.După cum bine vedeți, salvatorii mei sunt în continuare alături de mine, iar pentru ca eu să sărbătoresc așa cum se cuvine „Ziua Copilului”, astăzi mi-au făcut și o surpriză.I-am primit cu bucurie, voie bună și inima deschisă, iar ei m-au răsplătit cu jucării, dulciuri, sucuri, hăinuțe și încălțăminte.Recunosc, sunt încă mic, dar când voi fi mare le promit că voi fi un om bun, la fel ca ei!Și noi îți mulțumim, Dănuț! În ochii noștri ești un luptător care ne-a demonstrat că viața trebuie prețuită, că merită orice efort din partea noastră, că ajutorul trebuie oferit necondiționat celor din jurul nostru!La mulți ani de ziua ta, copil frumos!
