Când românii s-au unit, forța lor a impus creșterea țării. A impus, aceasta este formularea corectă. Pentru că unirea înseamnă putere iar în fața puterii chiar și cei care vor să pară și mai puternici se opresc. Din unirea de altădată a românilor a rămas, însă, acum, doar povestea. O mână de indivizi sterpi la cap și la trup au reușit, fulgerător, dacă privim la scara istoriei, să dezbine poporul nostru. E vina lor? Poate că da, dar poate că nu. Pentru că noi trebuia să rămânem piatră în ciuda acțiunilor lor criminale. Așa cum am fost în multe momente grele din istorie. Așa cum am trecut peste multe încercări. E vina unor străinași strecurați printre noi că nu ne-am dat mâna pentru a rămane împreună? Că noi nu am rămas strânși unul de celălat? Că noi acceptăm ca pe o normalitate dezbinarea, segregarea, disjungerea? Nu, nu este vina lor. Dacă vorbim despre vină putem spune, ferm, că este doar a noastră. Pentru că românii nu sunt un popor apărut ieri-alaltăieri. Pentru că a mai fost supus trădărilor, batjocurei, tentativelor de distrugere. Și nu a cedat. Pentru că vom întâlni mereu străini flămânzi de averile naturale și spirituale ale acestei țări, străini care vor încerca aplicare principiului “Dezbină și domnește”. Până unde vor merge ei? Până unde îi vom lăsa. Dacă îi vom mai lăsa. Dacă nu ne-au uscat rădăcinile cu vorbăraia lor, cu minciunile lor, cu cinismul lor, cu disprețul lor, cu scrâșnetele lor. Dacă nu am uitat că “noi suntem români” și că trebuie ca, pe veci, aici, să fim stăpâni. Nu slugi.
Să înfătuim cât mai repede re-unirea României!
Irina Haideț
