Dincolo de declansarea conflictului dintre Ucraina si Rusia, opinia publica mondiala este mai atenta, cum este si normal, la negocierile de pace declansate intre cele doua natiuni beligerante. Asa cum era de asteptat, nici cea de-a treia runda de negocieri desfasurata astazi nu a avut darul de a aduce macar o reletiva liniste comunitatii internationale, si acest fapt era preconizat, vorba fostului ministru de externe Teodor Melescanu, deoarece componenta celor doua delegatii s-a limitat cel mult la adjuncti ai ministrilor de externe, ceace in plan diplomatic nu oferea o plaja larga de negocieri, nici delegatiei ruse nici omologilor din Ucraina. Drept urmare, cele trei incercari de negociere se pot caracteriza doar ca tatonari, iar adevaratele negocieri vor demara abia saptamana urmatoare, cand in Turcia se vor intalni ministrii de externe ai Rusiei si Ucrainei iar ca intermediar a acestor tratative de pace va fi omologul lor din Turcia.
Istoria mai indepartata sau chiar recenta a unor conflicte zonale, cum au fost cele dintre Israel si Egipt, cat si Israel si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, au dovedit ca astfel de intalniri, cu rezultate bune de o parte si de cealalta, se realizeaza in timp si cu eforturi diplomatice considerabile, si care au la baza intermediari apreciati si recunoscuti de ambele tabere. Nu reprezinta nici un secret pentru nimeni faptul ca, spre exemplu, intre cele doua conflicte la care am facut referire, atat Palestina dar si Israelul si Egiptul au preferat negocieri de pace mediate de diplomatia româneasca. Spunea Petre Tutea: „Romanii au fost dintotdeauna diplomati rafinati. Si sa nu uitam ca o caruta de tarani au tinut in sah imperii!”. Petre Tutea avea dreptate, intrucat diplomatia adevarata a fost si a ramas arma principala in solutionarea unor conflicte extrem de contondente. Si ca in orice negociere, atat o parte, cat si cealalta, trebuie sa stie inainte de a oferi sa si primeasca si invers.
Mergand putin in urma, sa ne aducem aminte de negocierile de pace de la Oslo(Norvegia) intre Israel si OEP care s-au incheiat cu o pace, este drept, relativa, si care au salvat de la pieire mii de vieti omenesti. Aceste negocieri de pace incheiate in 20 August 1993 si care s-au purtat pe parcursul a doi ani au avut ca urmare asasinarea primului ministru israelian Ytzhak Rabin. A fost , daca vreti, pretul platit de inaltul demnitar israelian pentru acesta pace care a salvat de la pieire mii de vieti omenesti. Revenind la conflictul Ucraina-Rusia, sa incercam sa-l privim in acceasi cheie de conflict regional, poate nu chiar de amploarea celui dintre Israel si Palestina, care dureaza si in prezent. Faptul acesta, al mostenirii unui astfel de conflict regional are toate premizele sa se asemene ca ambitii si intindere in timp cu cel dintre Israel si Palestina, poate nu chiar atat de mult…
La final, o concluzie: Consideram ca vom avea o pace, fie ea relativa, cand aceste negocieri se vor desfasura la nivel de ministrii de externe sau premieri (aceste functii oferind o plaja mai larga de negociere) si desfasurate sub atenta observatie a unor negociatori respectati cu adevarat de ambele natiuni implicate in conflict.
