„Nicaieri cobza nu se-aude mai frumos, ca-n Teleorman, la noi!”
– Liviu Vasilica –
Cand a murit Liviu…
Imi amintesc, era o seara urata de 19 octombrie 2004… La Giurgiu picura enervant. In drum spre casa, vestea mortii lui Liviu am primit-o de la Alexandria, de la colegul Cristi Sanda, care m-a sunat si, printre lacrimi, mi-a spus: „A murit ultimul haiduc, Sefe!… Auzi, Liviu al nostru nu mai este! Asa sa dai titlul editorialului tau de maine!… Ne-a parasit ultimul haiduc!…” Apoi, a inchis, plang in hohote. Atunci, la ora 20:00, parca tot Universul l-am simtit cum se prabuseste! Am izbucnit in lacrimi.
A doua zi, in editorialul de la „Verde-n fata”, din „Gazeta de Giurgiu”, am vorbit de Liviu, asa cum m-am priceput: ultimul haiduc plecase la ingeri sa le spuna cum este pe-acolo pe „Unde Vedea se coteste”…
