14.6 C
Roșiorii de Vede

Cotidian Național din 1993 - Ediția Online

vineri, mai 24, 2024
spot_imgspot_img
spot_img

Din ciclul ,,Reporter special, pentru o zi…” – O ZI DE NEUITAT

Sănătate

Joi, 14 iulie 2022, am avut onoarea, plăcerea și privilegiul de a fi alături de camarazii mei dragi și de a-i însoți într-o frumoasă – și de neuitat, activitate cultural – patriotică, în spiritul păstrării vii a sentimentului patriotic-național, a cunoașterii istoriei noastre naționale, multiseculare, și pentru a cinsti memoria înaintașilor noștri, care au scris istorie pe aceste meleaguri, milenare, din zona de sud a României.
Conform tradiției, rezerviștii militari teleormăneni uniți – reprezentanți ai filialelor județene ale asociațiilor cadrelor militare în rezervă și în retragere ,,General David Praporgescu” a MApN și ,,Mihai Viteazul” a MAI – alături de alți camarazi ai filialelor județene ale Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate și ai Ligii Apărării Drepturilor Pensionarilor Militari, precum și reprezentanți ai venerabililor veterani de război teleormăneni, am organizat o excursie în două zone, cunoscute cu mare încărcătură și semnificație istorică, locală dar și națională.

A) Primul popas (de câteva ore…bune) l-am făcut în orașul CORABIA, județul Olt, unde am beneficiat de amabilitatea-i caracteristică și sprijinul primarului, domnul ing. Iulică OANE, care ne-a pus ,,la dispoziție, pe timp…limitat, pe întreaga durată a vizitei”, două persoane, cele mai avizate, în a ne prezenta locurile, edificiile și obiectivele turistice și de interes, ale acestui minunat orășel din județul vecin…
a) Am fost deosebit de încântați de vizitarea CETĂȚII daco-romano-bizantine SUCIDAVA, din Cartierul Celei, și a Muzeului de sit arheologic (inaugurat în anul 2016), unde am fost întâmpinați de către profesorul de istorie, doamna Mirela TRANDAFIR, care, pur și simplu ne-a fascinat cu descrierea, într-un mod aparte și profesionist, a istoriei bogate a acestui loc străvechi, din care redau, pe scurt, ce … am reținut:

,,Cetatea romano-bizantină Sucidava-Celei:
Aşezarea antică Sucidava s-a născut pe malul stâng al Dunării, într-un punct de contact între valea râului Isker – cu vechiul oraş Oescus, de la sud de fluviu – şi drumul ce urca de-a lungul Oltului, spre Transilvania. Vechea aşezare civilă a Sucidavei precum şi fortificaţiile aşezării militare a trupelor geto-dace şi romane se regăsesc în vatra oraşului Corabia, mai exact sub actualul cartier Celei, situat la aproximativ 3 km vest de centrul localităţii.
Prima informaţie despre Sucidava apare pe un fragment de inscripţie pe piatră din secolul al III-lea, descoperită în interiorul cetăţii romano-bizantine, unde apare denumirea de ΣVCIDAVENSIS (Sucidavei). Iar prima informaţie documentară privitoare la ruinele antice de la Sucidava-Celei datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi aparţine stolnicului Constantin Cantacuzino, în cunoscuta sa hartă publicată la Padova, în anul 1700.
În secolul al XIX-lea, Cezar Bolliac întocmeşte una dintre cele mai amănunţite schiţe a ruinelor de la Sucidava, iar primele săpături arheologice ştiinţifice au fost realizate de către francezii G. Boissiere şi Ch. Baudry, cercetări urmate de cele ale lui Grigore G.Tocilescu şi Vasile Pârvan.
După primul război mondial, cercetarea vestigiilor arheologice de la Sucidava a fost reluată de colective de arheologi renumiţi împreună cu studenţii de la Universitatea din Craiova, conduse de Dumitru Tudor, Octavian Toropu, Petre Gherghe şi în prezent de Lucian Amon, cercetători care au contribuit în mod substanţial la reconstituirea istorică a sitului arheologic de la Celei.
Începuturile locuirii umane în zona Celeiului de astăzi datează din epoca neolitică, urme identificate în punctul „Malul Bălţii”, aparţinând culturilor Vădastra II (mileniul al IV-lea a. Chr.), specific sud-estului Olteniei, şi Sălcuţa (prima jumătatea a mileniului al III-lea a. Chr.), unde au fost descoperite mai multe unelte din piatră şi silex şi fragmente ceramice.
O locuire intensă a existat şi în perioada de trecere spre epoca bronzului, când s- a conturat Grupul Cultural Celei, care a stat la baza marelui complex cultural Coţofeni. O importantă descoperire din această perioadă este ţesătura eneolitică, descoperită în anul 1978, unicat în Europa prin vechimea ei. Tot aici s-au descoperit doi cercei din argint şi un pandantiv din aur, importuri de la sudul Dunării.
Construcţia fortăreţei începe în secolul al III-lea în timpul lui Gallienus şi se definitivează în timpul împăratului Aurelian.
În sec. al IV-lea, din ordinul împăratului Constantin cel Mare, s-a construit un important pod transdanubian lung de 2437,5 m între Sucidava şi Ulpia Oescus de la sudul fluviului, s-au refăcut zidurile şi turnurile cetăţii precum şi Poarta de Vest şi s-a amenajat un drum roman, spre nordul provinciei, până la Romula-Malva (în apropiere de oraşul Caracal).
În secolul al V-lea, în vremea împăratului Theodosius al II-lea, prezenţa romană la nordul Dunării se reducea la câteva capete de pod, iar Sucidava se număra printre ele. Atacurile hunilor din anii 442 – 447 determină retragerea temporară a populaţiei de la Sucidava în locuri ferite din lunca Dunării, iar după anul 447, Sucidava este pustiită.
În epoca paleobizantină, Sucidava este refăcută în timpul împăraţilor Anastasius I şi a lui Justinian. În această perioadă se construiesc importante monumente arhitectonice care au fost restaurate şi pot fi vizitate astăzi.
Dintre aceste monumente se remarcă:
1- Clădirea cu hypocaust, descoperită în anul 1977, este o construcţie dreptunghiulară cu încălzire prin pardoseală, situată aproximativ în centrul cetăţii, datând din secolele V-VI;
2- Basilica paleobizantină, descoperită în anul 1977, este un important edificiu religios din secolul al VI-lea, din care s-a păstrat o parte din temeliile zidurilor şi din pardoseala interioară. Basilica se compune din două încăperi: nava de formă dreptunghiulară şi altarul absidal. Aproximativ în mijlocul navei se află baza unui piedestal de zidărie, identificat cu temelia unui amvon de pe care prelaţii creştini îşi ţineau slujbele religioase. Sub nivelul pardoselii s-au găsit şase morminte de înhumaţie, cu orientarea vest-est, ritual care face trimitere la cultul creştin;
3- Fântâna secretă, principalul punct de atracţie al cetăţii, este un monument unic în arhitectura romano-bizantină. A fost construită în secolul al VI-lea, cu rolul de a aproviziona cu apă militarii din garnizoana Sucidavei.
De la o adâncime de 19 m faţă de platoul cetăţii, a fost captat unul din puternicele izvoare de la nivelul luncii Dunării, aflat la circa 14 m sud de zidul de incintă. Accesul se făcea din cetate până la puţul fântânii printr-un coridor subteran, lung de 26 m. Monumentul arhitectonic a fost distrus odată cu abandonarea definitivă a Sucidavei, după anul 600, din cauza atacurilor avaro-slave.
În anul 2013, oraşul Corabia a semnat un contract de finanţare nerambursabilă cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru proiectul “Reabilitarea monumentului istoric Cetatea Sucidava din orașul Corabia, jud. Olt si introducerea acestuia în circuitul turistic”, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa 5.1 – Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.
Proiectul a avut ca scop creşterea potenţialului turistic al monumentului istoric Sucidava-Celei, în vederea integrării acestuia în circuitul turistic naţional.”

b) A urmat un ,,tur” al orașului Corabia, unde gazdă (și un minunat ,,prezentator – scurt, dar concis și la…obiect”) ne-a fost camaradul nostru, domnul Lt.Col.(r.) Mircea VÂNTU, președintele Subfilialei Corabia, a ANCMRR ,,A.I.Cuza” din MApN.
Dumnealui ne-a însoțit și la rându-i, ne-a prezentat o adevărată lecție de istorie, privind evoluția orașului, realizările și edificiile istorice și de interes, precum:

  • Palatul Primăriei(monument istoric, datat 1899, arhitectul Clement Segall);
  • Localul actualei Judecătorii(construit de Radu Ivănescu, având destinația inițială de sediu de bancă, anul 1910);
  • Gara Corabia (construită în anul 1913; În anul 1886 încep lucrările de construire a primei linii de cale ferată Corabia-Caracal-Piatra Olt, precum și a gării);
  • Hala centrală de carne și pește (1897);
  • Palatul Cosma Constantinescu – 1911, monument istorico-arhitectonic din centrul orașului (în prezent- locația Casei de Cultură și a Muzeului);
  • Hotelul Împăratul Traian (ridicat de Constantin Popoescu în anul 1914, cândva, emblematic pentru oraș iar acum… o ruină);
  • Hotelul Caravia (monument istoric, construit la sfârșitul sec. al XIX-lea);
  • Monumentul Independenței din Piața centrală, dar și Monumentul Independenței amplasat în Cartierul Siliștioara (construit în anul 1985 la inițiativa Sfatului Popular Corabia, fiind opera sculptorului Mircea Ștefănescu) precum și Crucea Independenței (proiectată de o comisie a Monumentelor istorice din București în anul 1937. Din anul 1990 este instalată pe marginea șoselei DN 54, pe malul Dunării, chiar pe locul unde a fost construit podul de vase/pontoane și peste care a trecut Armata României în frunte cu Principele Carol I, la data de 20 august 1877);
  • Statuia cu bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a autorizat funcționarea, în anul 1862, a unui punct portuar la doi kilometri în amonte de locul actualului port, denumit în cinstea marelui voievod muntean – ,,Portul Mircea”;
  • Catedrala ,,Sfânta Treime”. Aici am fost primiți, în acest lăcaș sfânt al Domnului, de către preotul paroh Radu VOINEA, cel care, cu bucurie, mândrie, har și evlavie creștinească, ne-a încredințat lucruri interesante și mai puțin cunoscute publicului larg, despre istoricul acestui lăcaș de cult.
    De la domnia sa am reținut că, această Catedrală a fost construită în anul 1907, fiind a doua ca mărime, dintre bisericile de mir din Oltenia, după Biserica ,,Madona Dudu” din Craiova. Aceasta a fost clădită pe structura fostei Biserici Parohiale (care era datată din anul 1895) din fondurile Primăriei Corabia, cu sprijinul marelui filantrop, om politic și primar- Marin Nicolaescu. Execuția lucrărilor aparține antreprenorului craiovean Nicolae Eliade, iar ulterior, a suferit lucrări de refacere urmărite de binecunoscutul și renumitul inginer Anghel Saligny. Pictura interioară, în stil neo – renascentist, a fost realizată de către pictorii bucureșteni C.Pascali și N.Grimani.
    Tâmplăria interioară, din lemn de stejar, stranele și jețurile au fost realizate artistic de către meșterul ceh, Iosif Obdersalek, toate fiind copii fidele ale sculpturilor de la Biserica Amzei din București. Pridvorul de acces a fost sculptat din piatră de Vrața, din Bulgaria.
    Odată cu sfințirea Catedralei cu Hramul ,,Sfintei celei de o ființă și nedespărțitei Treimi”(în anul 1907), a fost hirotonit și primul paroh, preotul Emanoil Mărculescu;
  • Portul turistic Corabia, o inițiativă a inimosului primar, domnul Iulică Oane, o frumoasă realizare, recentă, din fonduri europene.
    Aici, la briza fluviului Dunărea, pe o căldură toridă, am făcut o (binemeritată și mult așteptată) pauză de masă, pentru hidratare și socializare, prilej cu care am servit un excelent meniu cu pește de Dunăre (mai rar întâlnit – ca mod de preparare și gust…) la localul ,,Jet Adventure”(unde am fost serviți ,,ca la carte” de către personalul condus de administratorul Radu-Valentin Damian).

B) În partea a doua a călătoriei noastre, la întoarcere spre Alexandria, am poposit lângă Portul Turnu Măgurele, unde am vizitat CETATEA TURNU.
Aici am fost așteptați și întâmpinați de către domnul Gigi ȚEICAN, curatorul Sitului ,,Cetatea Turnu”- aflat în domeniul privat al Primăriei municipiului Turnu Măgurele.
Am aflat lucruri interesante despre acest loc istoric, despre așezarea geografică și denumirile istorice ale Cetății Turnu:
,,La sfârșitul secolului al XIV-lea, când Mircea cel Bătrân urca pe tronul Țării Românești, Imperiul Otoman ocupase deja importante poziții strategice în Peninsula Balcanică și viza controlul regiunii de la Dunărea de Jos, adică ambele maluri ale fluviului. În aceste condiții, domnul Țării Românești a construit și întărit un întreg lanț de cetăți la granița sudică a țării, creând un sistem articulat, format din puncte de ofensivă și de apărare pe malul stâng al Dunării la Severin, Turnu, Giurgiu, precum și pe malul drept al fluviului, la Silistra și în Dobrogea, la Hârșova și Enisala, care la rândul lor erau avanposturi ale cetăților de la gurile Dunării, Chilia și Cetatea Albă.
Cetatea Turnu este așezată lângă acel vad al Dunării pe unde trecea cel mai drept drum dintre Ardeal și Peninsula Balcanică, ce venea pe Valea Oltului și continua pe Valea Osamului, în Bulgaria, pe unde coborau și urcau negustorii din Transilvania, dar și pe unde năvăleau turcii în Țara Românească și Ardeal.
În față, pe malul drept al Dunării se afla cetatea Nicopolul Mic (Nicopolea Mică, Nicopolis Minor), nume cu care Cetatea Turnu este desemnată atât în documentele străine cât și în cele românești. Toate celelalte denumiri pe care le poartă în izvoarele istorice (turcescul Kule, forma slavizată Holovnik și grecescul Pirgos) reprezintă echivalentul cuvântului românesc,Turnu.
Cetatea Turnu a fost atestată documentar în anul 1394, sub domnia voievodului Mircea cel Bătrân și a fost distrusă apoi, de către turci, în urma prevederilor Tratatului de la Adrianopol.”

A fost o acțiune reușită și foarte apreciată de către cele câteva zeci de camarazi rezerviști, care pentru o zi ne-am rupt de preocupările și grijile cotidiene și am fost ,,părtași” la interesantele expuneri și lecții de istorie, fiind mândri că ne-am aflat în aceste locuri cu semnificație aparte.

Aducem mulțumiri celor care, pentru o zi, ne-au fost alături, fiind adevărați și profesioniști ghizi, pentru locurile vizitate.
PATRIE, ONOARE, DEMNITATE!

Purtător de cuvânt,
Col.(r.) Orodel Emilian

spot_img
- Reclamă -

Articole pe același subiect

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img
spot_img

Ultimele Articole