Există în viață momente pe care nu le planifici. Ele vin și gata! Nu țin cont ca esți om simplu sau persoană publică… Ca vorba aceea, momentele nu cunosc rigorile de multe ori absurde ale conviețuirii noastre… Ele, momentele, vin și, după caz, trec sau rămân întipărite. În creuzetul tău. Fie că rămân, fie ca trec, lasă urme, unele mai profunde, altele trecătoare. Așa este viața! Vorba lui Marin Preda: „… O viață este totul și felul cum se desfășoară ea este halucinant!…”. Doar noi facem aceste momente unice, fie prin complexitatea și modul lor de desfășurare, fie autoimpunându-ne un soi de Placebo, vorba prietenului prozator Ștefan Vida Marinescu.
Mai delicat este momentul când ești persoană publică! Pentru un motiv simplu și românesc: nu ai viața privată, ești în „lumina reflectoarelor”, analizat microscopic…
Suntem oameni normali cu sentimente normale. Dar suntem persoane publice! Neșansa noastră! Pentru ca românismul din noi dictează să analizăm situația microscopic, ca nu cumva să existe dubii la alde Moromete atunci când pun „diagnosticul”. Evident al unei afecțiuni „iluzorii” pe care doar Nila o percepe… Suntem persoane publice și da, ca orice om normal, avem momente și sentimente. Pentru că de multe ori dorim să „evadam” din ” botnița lui Darie” pentru simplul motiv că „strugurii sunt dulci”….
Verde-n față – Precum un Placebo…
- Reclamă -
