In cei aproape 30 de ani de presa, am invatat un lucru indubitabil: nu devii jurnalist adevarat si respectat, daca nu respecti si nu le conferi meritele celor care, alaturi de tine, dar din „spatele scenei”, fac ca informatia sa ajunga promp si nealterata la Maria Sa Cititorul sau telespectatorul. Fie ca sunt operatori de imagine, sunetisti, monteori sau tipografi, acesti oameni, profesionisti desavarsiti au un rol esential in realizarea „produsului finit”. In fiecare an, sarbatorim ziua lor, a tipografilor romani. Moment in care suntem onorati sa le intoarcem un gand bun si sa le multumim pentru ca muncesc pentru noi. In ce ma priveste, am avut privilegiul de a lucra cu tipografi de exceptie, de la Tipoalex Alexandria, sau Cronica romana. Oameni deosebiti pe care ii respect si de la care am invatat meserie. Pentru ca dincolo de a scrie, trebuie sa stii sa „pui in pagina” pentru ca „rama sa nu se umfle”, vorba sugubetului Ion Badica de la Tecuci.( Nu i-a placut niciodata sa i se spuna ca este de la Balaci). De la ei am invatat ce inseamna corectura pe spalt si sa apreciez valoarea cernelii tipografice. Vorba lui Nea Petrica Gagalice: „Mai „Verde-n fata”, cand nu va mai exista spalt, asculta la mine, nici presa nu va mai fi!” Si a avut dreptate! La multi ani, dragii mei! Va multumesc ca ati existat in viata mea profesionala!
Cand nu va mai exista spalt, nici presa serioasa nu va mai fi!
- Reclamă -
