Românul emancipat nu mai ascultă folclor autentic. Românul emancipat cu ifose de secol 21, ascultă alte genuri muzicale și rar, foarte rar, piese etno. De aceea, în fuga după câștiguri facile, soliștii noștri de muzică populară preferă să transforme piese autentice din folclorul românesc în producții etno.
Este și cazul Clejanilor de azi, care au măcelarit cântecul popular lăutăresc, autentic, dându-i un iz de modernism prost înțeles. Ioniță a facut parte din celebrul Taraf de la Clejani, lângă un Caliu, Boeru etc. Ei, lăutarii autentici din Clejani, își trag seva interpretativă din folclorul autentic de Vlașca și Teleorman. Au în interpretarea lor ceva Dumnezăiesc, iar versurile lir, vorba lui Tudor Gheorghe, „este metaforă pură”. Pentru că lumea era lume, lăutarul, preotul și dascălul, în societatea rurală românească, dar mai ales aici, „pe Vlașca și Teleorman” erau apreciați. Cu acele pălării cu boruri mari, mândri nevoie-mare, interpretau inegalabil cântecul autentic, nealterat…
Până și marii actori ai lumii adoră acest cântencel și zâmbesc când lăutarul își înjură partenerul de scena cu dragoste și prietenie zicându-i „da returnela Caliule, fira-i tu al dracu de balaoacheș!”. Că vorba aia, lăutarul autentic din Vlașca și Tilorman a colindat lumea satului în lung și-n lat cu cântecul lui nealterat, vorba Clejanilor autentici, „de la Giurgiu la Lixandrie”…
Și au rămas unici, pentru că viersul lor este nealterat și nu acceptă modernismul…
De aceea cântecul autentic lăutaresc nu va dispare niciodată…
De la modernismul sinucigaș la autenticul veșnic tânăr
- Reclamă -
